ADHD, Attention Deficit Hyperactivity Disorder, este o afectiune comportamentala specifica copiilor si in unele cazuri adolescentilor. ADHD se manifesta prin deficit de atentie si tulburare hiperkinetica. Daca cel mic a devenit din ce in ce mai neascultator, nu este atent pentru mult timp asupra aceluiasi lucru si cauta mereu o ocupatie diferita fata de alti copii, poate fi vorba de ADHD. Hai sa aflam mai multe despre aceasta tulburare comportamentala.
Din punct de vedere statistic, baietii sunt mai afectati de ADHD decat fetele, iar 60% dintre copii care au suferit de ADHD vor manifesta simptome si in viata adulta. Cercetatorii nu stiu sigur cauza aparitiei acestei tulburari, insa au descoperit anumiti factori favorizanti:
– Schimbari importante in familie: divort sau moartea unui parinte;
– Convulsii anterioare;
– Tulburari ale somnului;
– Abuzuri asupra celui mic;
– Infectii otice;
– Depresie sau anxietate.
Simptomele ADHD sunt multiple si se incadreaza in 3 mari categorii: simptome legate de lipsa de atentie, simptome de impulsivitate si de hiperactivitate. Iata la ce sa fii atenta:
– Copilul tau se concentreaza greu asupra unui lucru pe care trebuie sa il faca;
– Este dezorganizat;
– Uita foarte repede anumite lucruri pe care le invata;
– Este incapabil sa termine o sarcina sau un joc, citirea unei carti, etc;
– Evita activitatile intelectuale;
– Este usor distras de zgomotele din jur sau de alte persoane;
– Este agresiv;
– Nu are rabdare;
– Intrerupe conversatia sau jocul altor copii;
– Vorbeste excesiv;
– Este nelinistit si nu sta locului nici in timpul orelor;
– Face mult zgomot;
– Este mereu in miscare, alearga sau se catara peste tot.
Diagnosticul de ADHD se va pune in baza comportamentului copilului din ultimele 6 luni, situatiei familiale, antecedentelor personale. Este necesar si un examen psihologic pentru testarea capacitatii de atentie, mentinerea acesteia pe parcursul unei activitati si masurarea coeficientului de inteligenta.
Tratamentul ADHD se aplica pe mai multe planuri: atat comportamental, cat si medicamentos. Terapia comportamentala va ajuta copilul sa aiba un program zilnic pe care sa-l respecte, sa-si noteze activitatile zilnice, sa aiba timp pentru joaca, studiu, timp liber, sa existe o ordine printre lucrurile sale si sa respecte anumite reguli.
Terapia medicamentoasa va incerca sa ii scada impulsivitatea si hiperactivitatea, sa ii creasca puterea de concentrare si atentie sau sa ii trateze depresia, daca cel mic este depresiv. Insa terapia prin medicamente presupune si alte riscuri, mai ales de dependenta si efecte secundare importante, asadar ar trebui ca tratamentul sa se bazeze in special pe terapia comportamentala, iar in cazurile grave sa se combine cu terapia medicamentoasa.