Motivatia este acea forta care ii determina pe oameni sa desfasoare orice tip de activitate sau sa initieze si sa mentina toate proiectele care se propun . Aceasta motivatie actioneaza atat la nivel profesional, cat si la nivel academic, cum ar fi declansarea unei opozitii; cat si la nivel personal, de exemplu inceperea unei diete de slabit.
Pentru atingerea acestor obiective, persoana se bazeaza pe o serie de motivatii care pot fi intrinseci sau extrinseci. Pe parcursul acestui articol se va explica in ce consta motivatia extrinseca, precum si diferentele pe care aceasta le intretine cu motivatia intrinseca si ce stadii trece persoana prin acest tip de motivatie.
Ce este motivatia extrinseca?
Motivatia extrinseca se refera la tipul de motivatie in care motivele care determina o persoana sa presteze un anumit loc de munca sau activitate sunt situate in afara acesteia; sau ceea ce este la fel, sunt supuse unor neprevazute sau factori externi.
In acest tip de motivatie, stimulentele sau intaririle, atat pozitive, cat si negative, sunt externe si sunt in afara controlului persoanei. Prin urmare, motivatia extrinseca este conceputa ca toate acele tipuri de premii sau recompense pe care le obtinem sau ni se acorda atunci cand indeplinim o anumita sarcina sau munca.
Exemplul de motivatie externa prin excelenta este salariul pe care il primeste o persoana in schimbul faptului ca isi face meseria . Un alt exemplu pot fi acele recompense sau premii pe care parintii le ofera copiilor lor in schimbul obtinerii unor performante academice bune.
In cele din urma, un alt exemplu mai putin material consta in laudele si recunoasterea pe care o persoana le poate primi dupa indeplinirea cu succes a unei sarcini.
Oricum, in majoritatea cazurilor in care motivatia este exclusiv extrinseca, ajunge sa produca o scadere a performantei indiferent de zona la care se refera. Prin urmare, motivatia extrinseca nu este un bun aliat pentru proiectele pe termen lung.
Recompensele externe indeparteaza o persoana de motivatia care conteaza cu adevarat: motivatia intrinseca . Este dovedit ca atunci cand o persoana incepe o activitate sau sarcina motivata de factori interni si ulterior se adauga recompense externe, eficienta si productivitatea scad in timp. Explicatia este simpla, ceva care incepe din simpla placere de a desfasura o activitate ajunge sa fie perceput ca o obligatie si nu se bucura la fel.
Totusi, acest lucru nu inseamna ca toata motivatia extrinseca este daunatoare. Sentimentul dupa primirea unei recompense sau premii pentru o munca bine facuta este intotdeauna placut si placut, dar nu trebuie sa ajunga sa inlocuiasca satisfactia sau incantarea pe care activitatea in sine le ofera.
Diferentele dintre motivatia extrinseca si cea intrinseca
Dupa cum am mentionat mai sus, exista un alt tip de motivatie in afara de motivatia extrinseca si este acea motivatie care se naste din interiorul persoanei.
Atat motivatia intrinseca cat si cea extrinseca constituie doua forme complet diferite de motivatie, dar au in comun faptul ca ambele pot fi prezentate intr-un mod pozitiv sau negativ si sunt susceptibile de a exercita ambele efecte asupra performantei persoanei.
Urmatoarele explica in ce constau aceste tipuri de motivatii pozitive si negative:
1. Motivatie pozitiva
In acest tip de motivatie, persoana isi initiaza, dirijeaza si sustine actiunea cu intentia de a obtine un fel de recompensa . In motivatia extrinseca poate fi o recompensa sau un premiu economic, iar in motivatia intrinseca poate fi autogratificare sau satisfactie pe care sarcina in sine o aduce individului. Aceste recompense actioneaza ca intaritori ai comportamentului.
2. Motivatia negativa
In aceste cazuri, persoana initiaza sau mentine un comportament sau activitate cu scopul de a evita sau de a evita o consecinta pe care o considera neplacuta. Cand aceasta consecinta negativa vine din exterior, poate fi vorba de evitarea unui tip de pedeapsa, in timp ce atunci cand vine din interior, este posibil ca ceea ce persoana incearca sa evite sa fie un sentiment de frustrare la un posibil esec.
In ceea ce priveste principalele diferente dintre motivatia extrinseca si motivatia intrinseca, motivatia intrinseca isi are originea in aceeasi persoana care desfasoara activitatea, iar motivatia extrinseca este determinata de factori sau agenti externi.
Exista o serie de factori care influenteaza motivatia, in cazul motivatiei intrinseci aceasta este determinata de agenti interni precum interesul, satisfactia, autorealizarea sau nevoile interne . In plus, atunci cand motivatia vine din interior, persoana este capabila sa mentina acel spirit mai mult timp, motiv pentru care acest tip de motivatie este atat de important.
Intre timp, in motivatia extrinseca, persoana se asteapta la un fel de gratificare, compensare sau recunoastere externa. Printre elementele care dau nastere acestei motivatii se numara presiunea externa, nevoia de recunoastere sau nevoia de sprijin social.
La fel, ambele forme de motivare pot aparea atat impreuna, cat si independent si pot fi utilizate in orice domeniu in care persoana trebuie sa desfasoare un comportament, sarcina sau activitate cu un scop anume. Fie ca este un scop productiv (productia unei companii) sau un scop personal (slabit).
Fazele motivatiei extrinseci
Conform unei teorii elaborate de cercetatorii Deci si Ryan in 1985, exista o serie de etape sau etape prin care persoana poate trece de la o faza in care motivatia este pur externa , la o etapa finala in care este capabil sa integreaza si isi asuma scopul activitatii lor ca fiind al lor.
Cu toate acestea, aceste etape nu sunt toate obligatorii. Adica, o persoana poate incepe din stadiul 3 si poate evolua constant sau ramane intr-o singura stare.
1. Motivatia externa
In aceasta prima etapa, motivatia este complet determinata de factori externi . Persoana nu are control asupra acesteia si indeplineste sarcina numai la cererea externa si in asteptarea gratificatiei.
2. Motivatia introiectata
In acest al doilea caz, scopul continua sa fie satisfacerea unei cereri facute din strainatate , insa compensatia sau satisfactia este interna. Aceasta motivatie este legata de stima de sine, de autorealizarea, dar persoana inca nu detine controlul absolut.
3. Motivatia reglementata de identificare
In aceasta a treia etapa, persoana isi mentine comportamentul sau indeplineste sarcina din motive externe . Cu toate acestea, are si mai multa autonomie si suficienta pentru a lua decizii cu privire la recompensa.
4. Motivarea prin integrare
Este ultima etapa in care motivatia este practic intrinseca. In aceasta etapa, persoana incorporeaza scopul ca fiind propriu. Cu toate acestea, nu poate fi catalogata ca intrinseca deoarece activitatea nu se desfasoara pentru simpla satisfactie de a o face. Chiar si asa, fata de restul etapelor, aceasta este cea in care persoana obtine o performanta mai buna .